Cum se pot rezolva litigiile fără să se ajungă la proces

Poți fi în dispută sau în litigiu cu o firmă, un partener de afaceri, cu angajatorul sau chiar cu un membru al familiei. Dacă nu ajungi la o înțelegere amiabilă, poți deschide un proces, desigur, dar poți apela și la mediere, conciliere sau la arbitrare, ca modalități alternative de rezolvare. Aceste modalități alternative întotdeauna implică necesitatea admiterii unei a treia părți, neutre, în dispută. Persoana care este admisă altfel trebuie să fie calificată (să aibă un atestat corespunzător pentru a juca acest rol).

 

 (a) În anumite cazuri, a treia parte care se implică face ca părțile să ajungă la o înțelegere fără să exprime o opinie sau să formuleze o soluție în mod expres. Practic, rolul său este în acest caz de a facilita comunicarea, de a limita abordările conflictuale și emoționale și de a arăta ambelor părți că au un interes comun de a rezolva problema, și este în dezavantajul ambelor continuarea unui conflict sau rezolvarea în instanță. Prin această alternativă, denumită conciliere sau mediere, părțile aleg singure, pentru evitarea confruntării în justiție, să joace un rol activ în găsirea celei mai bune soluții. Aceste metode oferă avantajul de a merge dincolo de poziția pur legală și de a găsi o soluție personalizată care rezolvă adevărata natură a disputei. Această perspectivă bazată pe consens mărește șansele ca, odată rezolvată disputa, cele două părți implicate să poată menține relația profesională sau personală.

 

(b) În alte cazuri, cea de-a treia parte găsește soluția și o prezintă părților. În special în disputele profesionale, sau între consumatori și furnizori de servicii, există forme de rezolvare a litigiului în care soluția este găsită de cea de-a treia parte:

• uneori, a treia parte face recomandări pe care părțile implicate sunt libere să le accepte sau nu. Există “comisii pentru contestațiile consumatorilor” (țările scandinave) care lucrează în acest mod;

• alteori, a treia parte ia o decizie care prevede obligații pentru furnizorul de servicii.

 

Acest tip de “avocat al clientului” există în unele sisteme și domenii economice precum domeniul bancar sau al asigurărilor. Dacă obligația pe care această a treia parte o oferă din partea funrizorului de servicii nu este satisfăcătoare pentru consumator, acesta poate deschide proces în justiție.

 

(c) Într-o altă ipostază, care se aseamănă mai mult cu procedura convențională a unui proces, a treia parte este numită “arbitru” ia o decizie care rezolvă litigiul. Decizia de rezolvare, în acest caz, poate fi luată în acord cu regulile existente (arbitrare clasică) sau pe o bază echitabilă (arbitrare amiabilă). Decizia finală a arbitrului are statutul de rezolvare formală a cazului (respectiv cazul nu mai poate fi dus de nici una din părți în faza de proces). Există numeroase instrumente și directive ale legii internaționale care încurajează rezolvarea alternativă a litigiilor.

29. December 2012 by Diana Gavra
Categories: Actualitate juridică | Leave a comment