Formarea de mediatori: probleme în dezvoltarea ocupaţională

Cu toate că atât autorităţile, cât şi alţi actori din sistemul juridic promovează un discurs încurajator pentru dezvoltarea practicii medierii, există obstacole obiective care fac ca această opţiune să nu aibă eficienţa scontată, deocamdată. Aşadar, cu toate că sunt evidenţiate avantajele acestei proceduri (economia de timp şi cheltuielile de doar 5% comparativ cu cheltuielile din cadrul unui proces) şi se organizează evenimente şi emisiuni de dezbatere şi popularizare, există numeroase aspecte care fie nu au fost reglementate suficient, fie se referă la imperfecţiunile formării profesionale.

 

Astfel, pe de o parte, avem de-a face cu lipsa unor precizări şi elemente ajutătoare în practica acestei meserii, după cum sunt de părere unii specialişti care practică deja medierea. Astfel, lipsesc procedurile de stabilire a onorariului, sau îndrumările de formă pentru realizarea unui acord corect de mediere. Pe de altă parte, cursurile de specializare în domeniul medierii oferă doar posibilitatea autorizării, fără să asigure formarea unor abilităţi reale de comunicator şi negociator, extrem de necesare pentru rezolvarea reală a cazurilor. În plus, ca mediator se poate califica orice absolvent de învăţământ superior cu trei ani de experienţă, indiferent de specializare, ceea ce desigur nu asigură abilităţile de bază ale acestei profesii.  La aceste observaţii din articolul citat, putem adăuga şi faptul că piaţa de formare în domeniul medierii este ocupată de asociaţii care nu oferă nici o garanţie a calităţii cursurilor, în detrimentul facultăţilor de comunicare (ai căror absolvenţi au adesea cursurile şi numărul de ore necesare în curriculum şi totuşi nu se pot autoriza ca mediatori) ceea ce conturează un tablou anormal al pieţei de formare în acest domeniu.

 

Pe de altă parte, alte puncte de vedere sunt chiar mai critice la adresa pieţei de formare şi autorizare a mediatorilor. Astfel, s-a observat că, în context de criză şi de lipsa locurilor de muncă, formarea ca mediator a devenit un fel de “El Dorado”, ONG-urile care oferă cursuri de formare percepând taxe foarte mari pentru un curs de formare de două săptămâni (insuficiente  pentru formarea reală a unor abilităţi). În  plus, speranţele celor care se specializează ca mediatori sunt departe de a se materializa peste noapte (mai ales că deocamdată doar informarea cu privire la mediere este obligatorie, începând cu 15 august 2013). Aşadar, o serie de practici şi percepţii superficiale, dar şi de reglări insuficiente stau în calea profesionalizării în acest domeniu.

 

03. April 2013 by Diana Gavra
Categories: Medierea | Leave a comment